Tremorul reprezintă o mișcarea involuntară, ritmică, oscilantă a unei parți a corpului.Tremorul fiziologic este un tremor care poate să apară în situații stresante,frig, emoții puternice sau oboseală, dar care după eveniment dispare.
Tipuri de tremor
Tremorul de repaus
Tremorul de repaus apare la o parte a corpului care este relaxată și complet sprijinită împotriva gravitației (de exemplu, când se odihnește un braț pe scaun).Este de obicei înrăutățit de stres și de mișcarea unei alte părți a corpulu(de exemplu, mișcarea voluntară a unui membru contralateral sau mersul) și diminuată de mișcarea voluntară a părții corpului afectată. Este cel mai frecvent intalnit in boala Parkinson.
Tremorul izolat de repaus poate sa apară la nivelul barbiei, limbii sau capului. Acesta din urmă este frecvent intalnit în tremorul esențial și în tremorul distonic (ex: torticolis)
Tremorul de acțiune
Este orice tremor care apare atunci când există activarea sau contracția voluntară a unui anumit grup de mușchi impotriva gravitației (tremor postural si ortostatic) sau în timpul unei mișcari voluntare (tremor kinetc)
Tremorul de acțiune se poate agrava ca severitate pe măsură ce se atinge o țintă (un obiect sau o parte a corpului), avand frecvențe mai mici de 13 Hz la evaluarea electromiografică.
Tremorul postural reprezintă temorul care apare în menținerea unei poziții sau a unei poziții specifice.Spre exemplu apare și se agraveză atunci când o partea a corpului este menținută împotriva gravitației. De exemplu: ținerea brațelor întinse in fața corpului.Acest tip de tremor este prezent în boala Parkinson, dar si în tremorul esential.
Tremorul kinetic sau tremorul de mișcare, reprezintă o sublcasă de tremor de acțiune, acesta apare ori de câte ori o parte a corpului este in mișcare și realizează o anumită acțiune cu un scop bine definit. De exemplu scrisul, mișcarile de rotație ale antebrațului sau mișcările de flexie și extensie a mâinii (închiderea și deschiderea pumnului).
Tremorul intențional este un tremor kinetic complex, care apare atunci când este nevoie de un anumit grad de coordonare spre a vă deplasa către o țintă specifică. Dacă tremorul de miscare rămâne constant pe toată durata acțiunii, tremorul intentional se înrăutățește treptat pe măsură ce vă apropiați de țintă (de exemplu bautul de apă dintr-un pahar)
Tremorul izometric este un alt tip de tremor de acțiune și apare atunci când un mușchi este încordat, dar nu se mișcă,când se realizează o contracție musculară împotriva unui obiect staționar (de exemplu.când strângeți un obiect sau mâna unei persoane)
Alte categorii de tremor:distonic, ortostatic, palatal, funcțional, etc
În funcție de distribuția anatomică a tremorului acesta poate fi clasificat astfel:
Focal(este afectată doar o regiune a corpului, cum ar fi un membru, capul sau vocea)
Segmentar (sunt afectate două sau mai multe părți ale corpului învecinate în partea superioară sau inferioară, de exemplu: capul și membrul superior)
Hemitremor (este afectată doar o parte a corpului )
Generalizat(este afectat tot corpul)
Cauze de tremor
Boli neurodegenerative:
-boala Parkinson, atrofie multisistemică, degenerescență corticobazală, paralizie supranuclară progresivă, distonie, boala Wilson, boala Fahr
-tulburări genetice: Gene care provoacă predominant distonie, gene care cauzează predominant parkinsonism sau demență frontotemporală cu parkinsonism
-ataxii spinocerebeloase, atrofie musculară spinală
-neuropatii periferice care produc tremor,
-distonie X-linkată cu parkinsonism/Lubag, sindromul Lesch-Nyhan, tremor/ataxie asociat sindromului X fragil
Tulburări genetice mitocondriale: sindromul Leigh și mutațiile gama polimerazei mitocondriale
Boli infecțioase și alte boli inflamatorii: boli demielinizante (scleroza multiplă), HIV, tuberculoză, sifilis, rujeolă, tifos, neuroborelioză, encefalită bacteriană sau virală, panencefalita sclerozanta subacuta,
Tulburări endocrine și metabolice: hipertiroidismul, insuficiența hepatică și renală, hipoglicemie
Neuropatii și atrofii musculare spinale: sindromul Guillain-Barre, neuropatii induse de gammapatie, sindromul Kennedy
Toxine: plumb, mercur, arsenic, mangan,tolunen, cianură, DDT, naftalina, lindan
Medicamente: unele medicamente psihiatrice (antidepresive, neuroleptice), metoclopramid, litiu, amiodarona, valproat, carbamazepină, fenitoină, tetrabenazină, bronhodilatatoare, beta-2 agonişti; anumite medicamante pentru tratarea afectiunilor tiroidei, medicamente anticancerigene (vincristină, cisplatină, paclitaxel, doxorubicină, citozin arabinozid, ifosfamidă, tacrolimus, 5-fluorouracil, metotrexat)
Sevrajul de alcool și droguri
Alte cauze: boli psihiatrice, tumori cerebrale, anxietate și stress, oboseală sau frig, leziuni cerebrale (traumatisme craniene, accident vascular hemoragic sau inschemic), malformații arteriovenoase, post intervenții chirurgicale pe creier.
Simptomele tremorului
Simptomele tremorului pot include:
- tremurătură ritmică la niveul capului, membrelor sau corpului
- voce tremurată
- dificultăți de scris, de tehnoredacat sau la utilizarea tefonului
- probleme în ținerea și controlul ustensilelor ( de exemplu tacâmuri)
- tremorul pot fi declanșat sau agravat în perioadele de stres sau emoții puternice
Evaluare și tratament
După o întâlnire cu un neurolog specializat în tulburări de mișcare, în funcție de istoricul relatat de dumnevoastră, debutul și tipul tremorului, evolutia în timp, bolile asociate si tratamentul pe care-l urmați acasă, medicul poate să vă recomande analize de laborator, imagistică cerebrală de tipul RMN, electromiografie chiar și testare genetică dacă persoana este tânară. Aceste investigatii sunt necesare pentru a identifica cauza apariției tremorului, încadrare diagnostică și conduită terapeutică.
Tratamentul tremorului depinde de tipul și cauza tremorului. O prima etapă este identificarea și eliminarea factorilor care declanșeză și agravează tremorul, etapa următoare constând în analizarea investigațiilor paraclinice și stabililirea unui tratament medicamentos individualizat. Sunt situații în care tremorul este foarte invalidant, nemaiputând fi controlat medicamentos și atunci în anumite cazuri se impune intervenție chirurgicală.
Procedura de stimulare cerebrală profunda (DBS) presupune realizarea a două deschideri mici în craniu și introducerea a doi electrozi sub ghidaj robotic în zone specifice din creier. Electrozii se conectează pe sub piele cu un fir izolat la un neurostimulator mic (asemănător unui stimulator cardiac) pe care neurochirurgul îl plaseaz sub piele în zona pieptului sau abdomenului. Neurostimulatorul trimite un semnal electric la creier prin intermediul cablurilor cu care sunt conectați electrozii iar acest lucru ajută la controlul simptomelelor bolii.
Este esențial de precizat că implantarea chirurgicală a dispozitivului DBS se face de către un neurochirurg cu supraspecializare in acest domeniu, iar selectarea pacientilor eligibili precum si urmarirea post intervenție chirurgicală, se face de catre un neurolog cu specializare în tulburări de mișcare și stimulare cerebrală profundă.
Este nevoie de timp și de angajament pentru a obține cel mai bun rezultat, inclusiv teste pre-chirurgicale extinse și ulterior vizite de urmărire pentru ajustarea dispozitivului. Pre operator se vor face o serie de investigatii si teste, inclusive teste de memorie si evaluare psihiatrică, pentru a vedea dacă sunt întrunite criteriile de a face această intervenție chirurgicală.
Injecțarea de toxina botulinică poatefi utilă în tratarea anumitor tipuri de tremor și are un efect limitat în timp. Întrebati medicul dumneavostră neurolog daca aveți indicație pentru acest medicament.
Nu amânați! Dacă aveți oricare dintre simptomele de mai sus apelați la un medic !
Specialiști Neuristica specializați în tulburări de mișcare sunt aici să vă ajute!