Persoanele care suferă de amnezie uită informații din trecut și/sau nu sunt capabili să-și facă noi amintiri. Amnezia poate fi cauzată de afectarea unor zone ale creierului care sunt vitale pentru procesarea memoriei. Nu există un tratament specific pentru amnezie, dar tehnicile pentru îmbunătățirea memoriei și sprijinul psihologic pot ajuta persoanele cu amnezie să facă față. Orice boală sau leziune care afectează creierul poate afecta memoria. Amnezia neurologică este cauzată de leziuni sau leziuni cerebrale cum ar fi accidentul vascular cerebral, encefalite, lipsa oxigenării creierului, abuzul de alcool, tumori ale creierului, boala Alzhemier, etc.

Simptomele amneziei sunt:

• dificultatea de a învăța informații noi (amnezie anterogradă)
• dificultatea de a-și aminti evenimente trecute și informații familiare anterior (amnezie retrogradă)

și uneori pot apărea și amintiri false, inventate, confuzie sau dezorientare

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Ataxia descrie un grup de boli neurologice care afectează mișcarea și coordonarea. Persoanele cu ataxie au probleme cu echilibrul, coordonarea, înghițirea și vorbirea. Ataxia rezultă de obicei din deteriorarea părții creierului care controlează coordonarea musculară. Ataxia poate fi provocată de abuzul de alcool, anumite medicamente, accident vascular cerebral, tumoră, paralizie cerebrală, degenerare a creierului și scleroză multiplă. Genele moștenite pot provoca, de asemenea, această afecțiune. Ataxia se poate dezvolta la orice vârstă.

Simptomele pot include:

Scăderea coordonării
Probleme de mers
Afectarea echilibrului cu căderi frecvente
Probleme cu inima
Pierderea abilităților motorii fine
Tremor muscular
Vorbire neclară
Probleme de vedere

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Atrofia multisistem este o tulburare neurologică degenerativă rară,  care împărtășește multe caracteristici patologice și clinice cu boala Parkinson, cu care este adesea confundată. Boala afectează funcțiile involuntare (autonome) ale corpului, inclusiv tensiunea arterială, respirația, funcția vezicii urinare și controlul motor. Există două tipuri de atrofie multisistem – tipul Parkinsonian, în care pacienții sunt afectați în cea mai mare parte cu simptome severe similare cu boala Parkinson, cum ar fi mișcarea lentă, probleme la mers, înțepenirea mușchilor și tremor, tipul cerebelos, în care pacienții au probleme în principal cu coordonarea, mersul și vorbirea greșită. Simptomele apar de obicei la vârsta de 50 – 60 de ani. Nu există un tratament pentru boală.

Semnele și simptomele tipului parkinsonian pot fi:
Rigiditate musculare
Dificultate în îndoirea brațelor și picioarelor
Mișcare lentă (bradikinezie)
Probleme cu postura și echilibrul

Semnele și simptomele tipului cerebelos pot fi:

Ataxie

Mersul instabil și pierderea echilibrului

Vorbire neclară, lentă sau cu volum redus (disartrie)
Tulburări vizuale, cum ar fi vederea încețoșată sau dublă
Dificultate la înghițire (disfagie) sau la mestecat

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Blefarospsmul  este o distonie focală care implică mușchii din jurul ochilor determinând spasme musculare involunatre, bilaterale, sincrone și simetrice. 

Simptomatologia poate fi discretă și neinvalidantă sau poate provoca dizabilități semnificative prin închiderii ochilor afectând calitatea vieții și facând imposibile anumite activităti, de exemplu condusul autoturismului. 

Blefarospasmul în majoritatea cazurilor are o cauză idiopatică , dar poate  fi asociat cu distonie oromandibulară  si facială( sindrom Meige ) sau poate să apara în boli neurologice precum boala Wilson , paralizia supranucleară progresivă sau în distonii generalizate. 

Tratamentul  blefarospasmului  poate fi cu medicație orală sau injecatre de toxină botulinică.  

Simptomele pot include: 

• în stadiile incipiente- clipire frecventă  și senzație de  iritație a ochilor, care este adesea agravată de  lumina puternică, oboseală, emoții și factori de mediu ( vânt sau poluare) 
• în stadiile avansate- clipire rapidă și spasme de închidere involuntară a ochilor, cu menținerea ochilor închiși, chiar și pentru câteva ore, determinând orbire funcțională. 
• senzație de corp străinin în ochi 
• foarte rar durere oculară 

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic. 

Boala Alzheimer este o tulburare neurologică progresivă care provoacă atrofia creierului și moartea celulelor lui. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței – o scădere continuă a gândirii, a abilităților comportamentale și sociale care afectează capacitatea unei persoane de a funcționa independent. Boala Alzheimer este cauzată de acumularea anormală de proteine ​​în creier. Acumularea de proteine amiloidă și proteine tau – duce la moartea celulelor. Se consideră că boala se poate instala cu peste 10 ani înainte să apară primele simptome. Din cele aproximativ 50 de milioane de oameni ce suferă de demență în lume, se estimează că între 60% și 70% au boala Alzheimer.

Simptomele bolii Alzheimer variază de la o persoană la alta și se agravează în timp. Simptomele bolii includ:

Pierderea memoriei
Punerea obiectelor în locuri ciudate
Confuzie despre evenimente, timp și loc
Întrebări repetate
Probleme la gestionarea banilor și la plata facturilor
Probleme cu efectuarea sarcinilor familiare
Pierderea/rătăcirea
Insomnii
Modificări ale personalității și comportamentului, inclusiv agitație, anxietate și agresivitate
Având suspiciuni nefondate cu privire la familie, prieteni și îngrijitori
Raționament sau judecată slabă
Probleme în a recunoaște familia și prietenii
Dificultate de a învăța și de a reține informații noi/evenimente recente
Dificultate în îndeplinirea sarcinilor în mai multe etape, cum ar fi îmbrăcarea sau gătitul
Halucinații, iluzii sau paranoia
Dificultate de a găsi cuvintele potrivite
Dificultăți de citire, scriere
Dificultate la mers
Dificultate la inghitire

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Boala Creutzfeldt-Jakob este o tulburare degenerativă a creierului care duce la demență și în cele din urmă, la moarte. Boala provoacă probleme de gândire și memorie și este de trei tipuri: sporadică, apare în aproximativ 85% din cazuri, ereditară, în 10 – 15% din cazuri și dobândită, în urma consumului de carne a unui animal infectat, sub 1% din cazuri.

Boala Creutzfeldt-Jakob este marcată de o deteriorare mentală rapidă, de obicei în câteva luni. Pe măsură ce boala progresează, simptomele mentale se agravează.

Simptomele de obicei includ:

• schimbări de personalitate
• pierderea memoriei
• gândire afectată
• vedere încețoșată sau orbire
• insomnie
• lipsă de coordonare
• dificultate de a vorbi și înghiți
• tulburări de mișcare

Majoritatea pacienților intră în cele din urmă în comă. Decesul, care apare de obicei în decurs de un an se datorează insuficienței cardiace sau pulmonare, pneumoniei sau altor infecții.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Boala Huntington este o boală ereditară, care provoacă degenerarea progresivă  a celulelor nervoase din creier. Boala Huntington influențează abilitățile funcționale ale unei persoane și de obicei are ca rezultat tulburări de mișcare, de gândire și psihiatrice. Simptomele bolii Huntington se dezvolta de obicei în jurul vârstei de 30 sau 40 de ani. În cazurile în care boala se dezvoltă înainte de 20 de ani, simptomele sunt parțial diferite și boala poate progresa mai repede. Simptomele bolii Huntington pot include:

• dificultăți de concentrare și pierderi de memorie
• depresie
• lentoare și stângăcie în mișcări
• smucituri involuntare sau mișcări agitate ale membrelor și corpului
• schimbări de dispoziție și schimbări de personalitate
• probleme la înghițire, vorbire și respirație
• dificultăți la deplasare

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Boala Lyme este cauzată de bacteriile Borrelia burgdorferi, Borrelia mayonii,  Borrelia afzelii și Borrelia garinii. Boala Lyme este transmisă prin mușcătura unei căpușe infectate. Există riscul să vă îmbolnăviți de boala Lyme dacă locuiți sau petreceți timp în zone ierboase și împădurite, unde căpușele purtătoare de boala Lyme sunt des întâlnite. Este important să luați măsuri de precauție în zonele infestate de căpușe – purtarea de haine lungi, evitarea statului direct pe iarbă, evaluarea pielii pentru identificarea eventualelor mușcături de căpușe.

Simptomele bolii Lyme pot include:

• Eczemă. În 3- 30 de zile după o mușcătură de căpușă infectată, poate apărea o zonă roșie în expansiune care uneori formând un model de țintă.
• Febră, frisoane, oboseală, dureri corporale, cefalee
• rigiditatea gâtului și ganglionii limfatici umflați pot însoți erupția cutanată
• Eritem migrant. Erupția poate apărea pe alte zone ale corpului.
• Dureri articulare, în special la genunchi
• Probleme neurologice ce pot apărea la săptămâni, luni sau ani după infecție – inflamația membranelor din jurul creierului (meningită), paralizia temporară a unei părți a feței (paralizia lui Bell), amorțeală sau slăbiciune la nivelul membrelor și mișcarea musculară afectată.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Boala Parkinson este o afecțiune degenerativă a creierului  care afecteză predominant neuronii producători de dopamină. Simptomele încep încet și se agravează în timp. Boala provoacă rigiditate și încetinirea mișcării. Această afecțiune poate avea o gamă largă de efecte asupra simțurilor, capacității de gândire și sănătății mintale.

Prevalența bolii crește odată cu vârsta, boala Parkinson afectând  1% din populația de peste 60 de ani. Din totalul pacienților diagnosticati cu boala Parkinson aproximativ 10%-20% au sub 50 de ani, iar aproximativ jumătate dintre aceștia sunt diagnosticați înainte de 40 de ani. Afecțiunea nu este vindecabilă, dar există multe opțiuni de tratament care tratează simptomatologia și îmbunătățesc calitatea vieții.

Cauzele bolii Parkinson

Cauzele confirmate ale bolii Parkinson sunt cele genetice. Expunerea la pesticide este unul dintre factorii de risc recunoscuți pentru boala Parkinson. Multe afecțiuni asemănătoare bolii Parkinson, pot fi confundate cu aceasta. Ele se numesc parkinsonism.

Simptomele bolii Parkinson

Simptomele motorii ale bolii Parkinson pot include:

• Tremor în timp ce mușchii sunt în repaus. Acest tremor ritmic al mușchilor chiar și atunci când nu sunt folosiți și se întâmplă în aproximativ 80% din cazurile de boală Parkinson.
• Mișcări încetinite (bradikinezie). Oamenii care au acest lucru o descriu drept slăbiciune musculară, dar cauza este problema de control muscular și nu  pierderea reală a forței.
  Rigiditate. Rigiditatea musculară poate apărea în orice parte a corpului și poate genera dureri musculare. În timp pot limita repertoriul de mișcări.
• Poziție instabilă la mers. Mișcările încetinite și rigiditatea generate de boala Parkinson provoacă o poziție cocoșată sau aplecată. Acest lucru apare de obicei pe măsură ce boala se agravează. Persoana cu Parkinson va merge cu pași mai scurti și va mișca mai puțin brațele. Întoarcerea în timpul mersului poate solicita mai mulți pași.
• Clipitul mai rar decât de obicei. Acesta este, un simptom al controlului redus al mușchilor faciali.
• Scris de mână înghesuit sau mic. Cunoscut sub numele de micrografie, acest lucru se întâmplă, la fel, din cauza problemelor de control muscular.
• Salivarea. Apare din cauza pierderii controlului mușchilor faciali.
• Expresie facială ca o mască. Cunoscută sub numele de hipomimie, aceasta înseamnă că expresiile faciale se schimbă foarte puțin sau deloc.
• Dificultăți la înghițire (disfagie). Acest lucru se întâmplă cu un control redus al mușchilor gâtului. Crește riscul de probleme precum pneumonia sau sufocarea.
• Voce slabă (hipofonie). Acest lucru se întâmplă din cauza controlului muscular redus în gât și piept.

Simptomele non-motorii ale Bolii Parkinson includ:

• Simptome ale sistemului nervos autonom – hipotensiunea ortostatică (tensiune arterială scăzută când te ridici în picioare), constipație, probleme gastrointestinale, incontinență urinară și disfuncții sexuale.
• Depresie.
• Tulburări de gândire și de concentrare (demență asociată bolii Parkinson).
• Pierderea simțului mirosului (anosmie).
• Probleme de somn, cum ar fi tulburarea de mișcare periodică a membrelor, tulburarea mișcării rapide a ochilor (REM) și sindromul picioarelor neliniştite.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Medicii Neuristica, specializați în tulburări de mișcare, sunt aici ca să vă ajute.

Boala Susac este o tulburare autoimună în care sistemul imunitar atacă cele mai mici vase de sânge din creier, retină și urechea internă. Blocarea sau scăderea fluxului sanguin prin vasele de sânge poate provoca trei probleme principale: encefalopatie, blocarea parțială sau completă a arterelor mici și a capilarelor care furnizează sânge către retină (ocluzia de arteră retiniană) și boli ale urechii, pierderea auzului, în special.

Sunt cunoscute trei forme principale ale bolii Susac. Într-o formă, encefalopatia este principala problemă. În a doua formă, ocluzia de arteră retiniană și pierderea auzului sunt principalele probleme și există puține sau deloc boli ale creierului. În a treia formă, encefalopatia este principala problemă la început, dar episoadele recurente de ocluzia de arteră retiniană devin problema principală după ce encefalopatia dispare.

Forma encefalopatică a bolii Susac se rezolvă adesea în 1-3 ani. Celelalte forme tind să urmeze un curs mai prelungit, de 3-10 ani sau mai mult.

Boala afectează în primul rând tineri cu vârste cuprinse între 20-40 de ani. Femeile sunt afectate de trei ori mai des decât bărbații.
Toate formele necesită tratament imunosupresor în timp ce boala este activă. Nu există dovezi că boala Susac se moștenește. Tulburarea poate fi diagnosticată greșit, adesea ca scleroză multiplă „atipică”.

Cauzele bolii Susac

Boala Susac este o boală autoimună în care sistemul imunitar al corpului atacă în mod greșit endoteliul, mucoasa interioară a pereților vaselor de sânge foarte mici care furnizează sânge creierului, retinei și urechii interne, astfel că împiedică nutrienții și oxigenul necesar să ajungă în aceste zone. Motivul exact pentru care se întâmplă acest lucru nu este cunoscut și nu este clar de ce microvascularizația din creier, retină și urechea internă sunt afectate în primul rând. Poate fi afectată și pielea.

Simptomele bolii Susac

Simptomele specifice și gravitatea bolii Susac variază de la o persoană la alta. În mod obișnuit, cele trei caracteristici principale, encefalopatie, ocluzii arteriale ale retinei de ramuri și pierderea auzului, nu sunt toate prezente la debutul bolii. Când pacienții sunt evaluați pentru prima dată, oricare dintre cele trei caracteristici principale poate fi singura caracteristică prezentă, celelalte caracteristici putând să apară mai târziu.

Simptome cerebrale:

• Cefalee severă, adesea cu vărsături
• Confuzie
• Pierderea memoriei pe termen scurt, procesarea lentă a gândirii și capacitatea redusă de a rezolva probleme
• Vorbire neclară
• Dificultăți de mers
• Schimbări de personalitate
• Depresie, psihoză, agresivitate, anxietate

Simptome oculare:

• Zone întunecată în părți ale câmpului vizual
• Tulburări vizuale
• Pierderea vederii periferice

Simptome ale urechii interne:

• Pierderea auzului
• Amețeli
• Zgomote în urechi

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Medicii Neuristica, specializați în tulburări neurodegenerative, sunt aici ca să vă ajute.

Boala Wilson este o afecțiune genetică rară caracterizată prin excesul de cupru ce se stochează în diferite țesuturi ale corpului, în special în ficat, creier și cornee. Boala începe cu disfuncția hepatică și se poate manifesta începând cu vârsta de șase ani, dar se prezintă de obicei clinic la adolescență sau la începutul anilor douăzeci. Boala este progresivă și, dacă este lăsată netratată, poate provoca boli hepatice, disfuncții ale sistemului nervos central și deces. Diagnosticul și tratamentul precoce pot preveni dizabilitatea gravă pe termen lung și complicațiile care pun viața în pericol. Tratamentul are ca scop reducerea cantității de cupru care s-a acumulat în organism și menținerea nivelurilor normale de cupru ulterior.Simptomele pot include:

• decolorare galbenă (icter) a pielii, a membranelor mucoase și a membranelor (sclera) care căptușesc ochiul
• umflarea (edemul) picioarelor și abdomenului (ascita) din cauza retenției anormale de lichid
• prezența a vaselor de sânge anormale din esofag care pot sângera (varice esofagiene)
• o tendință de vânătăi și sângerare prelungită
• oboseală excesivă

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Coreea este o tulburare de mișcare care provoacă mișcări musculare involuntare, neregulate, imprevizibile. Bolnavul arată ca și cum ar dansa sau ar fi neliniștit sau agitat. Coreea apare în multe boli diferite. Două manifestări legate de coree sunt observate în bolile neurologice – atetoza este un flux continuu de mișcări lente, răsucite sau zvârcolite, care implică de obicei mâinile și picioarele și ballimus implică de obicei mișcări mai intense, cum ar fi mișcarea violentă a unui braț sau a unui picior. De obicei, mișcările afectează doar o parte a corpului (hemibalism). Coreea în sine nu pune viața în pericol, dar ar putea fi un semn al bolii Huntington. Se pot prescrie medicamente pentru a controla mișcările anormale ale mușchilor. În funcție de cauza de bază, coreea poate fi temporară sau continuă și se agravează în timp.
Simptomele coreei sunt aproape aceleași, indiferent de ce a cauzat tulburarea de mișcare. Cele mai frecvente semne de coree sunt:

Mișcări musculare involuntare: mișcări asemănătoare dansului apar de obicei la mâini, picioare și față. Mișcările pot fi fluide sau oarecum sacadate. Mișcările se agravează adesea dacă bolnavul este stresat sau anxios și dispar în somn.
Strângerea lăptarului: când încercați să strângeți mâna cuiva, puteți prinde și elibera degetele continuu, ca și cum ați mulge o vacă.
Limba de tip Jack-in-the-box: atunci când încercați să scoateți limba, aceasta poate aluneca în și din gură. Acest semn de coree este uneori numit limba arlechin.
Probleme de vorbire: copiii și adulții pot dezvolta vorbire tulbure, deoarece mușchii implicați în vorbirea își pierd coordonarea.
Dureri de cap și convulsii: copiii care dezvoltă coree după febră reumatică pot avea convulsii și dureri de cap. Unii copii au, de asemenea, probleme comportamentale și emoționale

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Degenerarea corticobazală este o tulburare neurologică, în care celulele nervoase se degenerează și mor în timp, provocând atrofierea unor părți ale creierului. Simptomele bolii pot apărea mai întâi pe o parte a corpului, dar în cele din urmă afectează ambele părți pe măsură ce boala progresează. În timp, pacientul își pierde treptat capacitatea de a vorbi, a înghiți și a mișca. Boala putea afecta și judecata și memoria. Afecțiunea poate determina o coordonare slabă, rigiditate, dificultăți de gândire, probleme cu vorbirea sau limbajul.

Simptomele degenerescenței corticobazale includ:

Dificultăți de mișcare pe una sau ambele părți ale corpului, care se agravează în timp
Coordonare slabă
Probleme cu echilibrul
Rigiditate
Posturi anormale ale mâinilor sau picioarelor
Convulsii musculare
Dificultate la inghitire
Mișcări anormale ale ochilor
Probleme de gândire
Probleme de vorbire, cum ar fi vorbirea lentă și oprită
Dificultate la inghitire
Degenerarea corticobazală progresează pe parcursul până la opt ani. În cele din urmă, persoanele cu degenerare corticobazală își pierd capacitatea de a merge.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Demența cu corp Lewy este o tulburare a creierului în care proteinele alfa-sinucleine se acumulează în interiorul anumitor neuroni. Aceste aglomerări de proteine, numite corpi Lewy, provoacă leziuni neuronilor din zonele creierului care afectează capacitățile mentale, comportamentul, mișcarea și somnul. Este una dintre cele mai întâlnite forme de demență, ce afectează în general persoane cu vârsta de peste 50 de ani.

Simptomele pot include:

• declinul gândirii, al memoriei, al capacității de rezolvare a problemelor, al capacitatății de a lua decizii
• halucinații vizuale sau a vedea lucruri care nu există
• atenție și capacitate de concentrare reduse
• încetineală, tremor, rigiditate, probleme de echilibru, voce moale, dificultăți la înghițire, expresie facială redusă, mers târâit
• dificultăți vizuale și spațiale, inclusiv scăderea percepției profunzimii, dificultăți de recunoaștere a obiectelor familiare și tulburări de coordonare ochi-mână
• iluzii sau credințe fără nicio bază în realitate
• modificări ale comportamentului și dispoziției, inclusiv anxietate, agitație, agresivitate, apatie, depresie și paranoia
• insomnii
• tulburare de comportament în timpul somnului, mișcări frecvente, lovitul cu pumnii, țipat sau vorbit în timpul somnului
• fluctuații ale temperaturii corpului, a tensiunii arteriale
• pierderea controlului intestinului și vezicii urinare

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Demența frontotemporală este un grup de tulburări care rezultă din deteriorarea lobilor frontali și temporali ai creierului. Aceste zone ale creierului sunt în general asociate cu personalitatea, comportamentul și limbajul. În plus, unele persoane (între 10% și 20%) dezvoltă și tulburări neuromusculare și de mișcare, cum ar fi parkinsonismul sau boala neuronului motor (cunoscută și sub numele de scleroză laterală amiotrofică sau boala Lou Gehrig). Este uneori diagnosticată greșit ca boală Alzheimer. Simptomele se agravează în timp pe măsură ce sunt afectate mai multe părți ale creierului.

Cauzele demenței frontotemporale

Demența frontotemporală apare atunci când proteinele anormale (există multe tipuri) se acumulează în creier. Acest lucru duce la moartea celulelor creierului și la deteriorarea și contracția (atrofia) lobilor frontali și temporali ai creierului. Aproximativ 40% din cazurile de demență frontotemporală implică un istoric familial al bolii.

Simptomele demenței frontotemporale

Acestea includ:

• Comportament social inadecvat și lipsă de inhibiție
• Lipsa de empatie (interes pentru, sau înțelegere, ceea ce simt alții), pierderea interesului pentru alte persoane sau activități, afecțiune redusă
• Neglijarea îngrijirii personale și a igienei
• Modificări ale preferințelor alimentare, consumul excesiv de alimente, încercarea de a mânca produse nealimentare
• Dezvoltarea de ritualuri, repetarea lucrurilor, colectarea/tezaurizarea articolelor
• Dificultatea de a forma cuvinte
• Lipsa de înțelegere a sensului cuvintelor
• Incapacitatea de a recunoaște obiecte sau fețe familiare
• Slăbiciune la nivelul brațelor și picioarelor
• Slăbiciune în mușchii vorbirii, cum ar fi buzele și limba
• Dificultate la înghitire
• Convulsii sau spasme musculare
• Rigiditatea mușchilor și mișcarea lentă
• Tremor
• Probleme de echilibru și  de mers

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Medicii Neuristica, specializați în tulburări de mișcare, sunt aici ca să vă ajute.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Distonia este o tulburare de mișcare care provoacă contracții musculare excesive. Aceste contractii musculare sunt involuntare și au ca rezultat miscari de rasucire care plaseaza corpul in posturi anormale, uneori dureroase. Distonia poate afecta unul sau mai mulți mușchi din orice zonă/mai multe zone ale corpului, inclusiv față, maxilar, gât, pleoape, corzi vocale, brațe, mâini, trunchi, picioare.

Simptomele distoniei includ:

Contracții musculare care au ca rezultat mișcări de îndoire sau răsucire și poziții anormale.
Durere care rezultă din mișcări și posturi anormale.
Mișcări ale mușchilor și poziții anormale ale corpului care se repetă, uneori asemănătoare cu un tremur.
Mișcări musculare care pot începe într-o zonă a corpului și, în timp, se extind în alte zone.
Mișcări ale mușchilor și posturi anormale care se agravează odată cu perioadele prelungite de efort, oboseală sau stres.
Mișcarea musculară voluntară pe o parte a corpului care provoacă simptome de distonie pe partea opusă.
Scrisul de mână neglijent.
Crampe la picioare.
Tragerea piciorului după mers sau alergat pentru o perioadă de timp.
Dificultăți de vorbire.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Hidrocefalia este acumularea de lichid în cavitățile (ventriculii) din creier. Excesul de lichid crește dimensiunea ventriculilor și pune presiune asupra creierului. Presiunea excesivă a lichidului cefalorahidian asociată cu hidrocefalie poate deteriora țesuturile creierului și poate provoca o serie de probleme ale funcției cerebrale. Boala apare de obicei la sugari și adulți de peste 60 de ani. Tratamentul chirurgical pentru hidrocefalie poate restabili și menține nivelurile normale ale lichidului cefalorahidian în creier. Hidrocefalia poate apărea ca urmare a altor afecțiuni care afectează creierul cum ar fi sângerări de la leziuni la cap, accident vascular cerebral, meningită,

Există trei simptome clasice ale hidrocefaliei:

Dificultate la mers
Demenţă, confuzie, pierderea memoriei pe termen scurt/uitare, dificultăți de atenție
Probleme cu controlul vezicii urinare – incontinența urinară (incapacitatea de a reține urina), urinarea frecventă și senzația puternică de a urina.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Paralizia supranucleară progresivă este o boală neurodegenerativă rară care provoacă probleme de mers, echilibru și vedere, iar mai târziu de înghițire. Tulburarea rezultă din deteriorarea celulelor din zonele creierului care controlează mișcarea corpului, coordonarea, gândirea și alte funcții importante. Paralizia supranucleară progresivă se agravează în timp și poate duce la complicații, cum ar fi pneumonia și problemele de înghițire. Nu există un remediu pentru această boală.

Semnele și simptomele suplimentare ale paraliziei supranucleare progresive variază și le pot imita pe cele ale bolii Parkinson și ale demenței.

Pierderea echilibrului în timpul mersului.
Incapacitatea de îndrepta ochii în direcția dorită, vedere încețoșată și dublă
Rigiditate (în special a gâtului)
Cădere, mai ales căderea pe spate
Vorbire lentă sau neclară
Probleme la înghițire, care pot provoca oboseală sau sufocare
Sensibilitate la lumina puternica
Tulburări de somn
Comportament impulsiv sau râs sau plâns fără motiv
Dificultăți de raționament, de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor
Depresie și anxietate
O expresie facială surprinsă sau speriată, rezultată din mușchii faciali rigidi
Ameţeală

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Scleroza laterală amiotrofică este o boală progresivă care afectează celulele nervoase din creier și măduva spinării, provocând pierderea controlului muscular. Este adesea numită boala Lou Gehrig, după jucătorul de baseball care a fost diagnosticat cu aceasta. Boala debutează adesea cu contracții musculare și slăbiciune a unui membru sau vorbire neclară. În cele din urmă, afectează controlul mușchii ce controlează mișcarea, vorbirea, mâncatul și respirația. Boala este fatală.

Semnele și simptomele variază foarte mult de la persoană la persoană, în funcție de neuronii afectați. În general, începe cu slăbiciune musculară care se extinde și se agravează în timp. Semnele și simptomele pot include:

Dificultate la mers sau la desfășurarea activităților zilnice normale
Slăbiciunea picioarelor sau gleznelor
Slăbiciune sau stângăcie a mâinilor
Vorbire dificilă sau probleme la înghițire
Crampe musculare și convulsii în brațe, umeri și limbăt
Modificări cognitive și comportamentale
Dificultăți de respirație
Dificultate la respirație, la mestecat și la înghițire
Incapacitatea de a sta sau de a merge independent

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Scleroza multiplă (SM) este o boală neurologică cronică autoimună, în care sistemul imunitar al organismului atacă și distruge mielina, o substanță protectorie care învelește fibrele nervoase ale sistemului nervos central (creierul și măduva spinării). Acest proces de distrugere a mielinei interferează cu transmiterea eficientă a semnalelor nervoase între creier, măduva spinării și restul corpului, rezultând o varietate de simptome și afecțiuni.

Există patru tipuri de scleroză multiplă:

Sindrom clinic izolat : Când cineva are un prim episod de simptome de SM, este clasificat adesea ca Sindrom clinic izolat. Nu toți cei care au Sindrom clinic izolat dezvoltă scleroză multiplă.
SM recurent-remisivă: Aceasta este cea mai comună formă de scleroză multiplă. Persoanele cu SM recurent-remisivă au crize – numite și recădere sau exacerbare – ale simptomelor noi sau care se agravează. Urmează perioade de remisie (când simptomele se stabilizează sau dispar).
SM primar progresivă: Persoanele diagnosticate cu SM primar progresivă au simptome care se agravează lent și treptat, fără perioade de recidivă sau remisiune.
SM secundar progresivă: în multe cazuri, persoanele diagnosticate inițial cu SM primar progresivă progresează în cele din urmă la SM secundar progresivă. Cu scleroza multiplă secundar-progresivă, continuați să acumulați leziuni ale nervilor. Simptomele dumneavoastră se agravează progresiv. Deși este posibil să aveți în continuare unele recăderi sau erupții (atunci când simptomele cresc), nu mai aveți perioade de remisie după aceea (când simptomele se stabilizează sau dispar).

Cauzele Sclerozei Multiple

Cauzele exacte ale sclerozei multiple nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că o combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol în apariția bolii. Se pare că SM este rezultatul unei reacții autoimune în care sistemul imunitar al organismului atacă în mod eronat mielina. Acest atac declanșează inflamația și distrugerea mielinei, ceea ce duce la apariția simptomelor specifice bolii.

Simptomele Sclerozei Multiple

Simptomele sclerozei multiple variază foarte mult de la o persoană la alta și pot fluctua în intensitate și severitate pe parcursul evoluției bolii. Printre cele mai comune simptome se numără:

• Oboseala: oboseala extremă care nu este ameliorată prin odihnă.
• Tulburări cognitive: dificultăți de concentrare, probleme de memorie și scăderea abilităților cognitive.
• Tulburări de vedere: pierderea vederii într-un ochi, vedere încețoșată, diplopie (vederea dublă).
• Tulburări de echilibru și coordonare: probleme de mers și echilibru, dificultăți în coordonarea mișcărilor.
• Slăbiciune musculară și spasticitate: slăbiciune musculară, dificultăți în efectuarea mișcărilor, spasme musculare dureroase.
• Tulburări de sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de arsură sau disconfort la nivelul extremităților.
• Tulburări ale vorbirii: dificultăți în pronunțarea cuvintelor, vorbire îngreunată.
• Tulburări ale sistemului urinar: incontinență urinară, dificultăți în controlul vezicii urinare.
• Tulburări emoționale: depresie, anxietate, schimbări de dispoziție.

Factorii de risc pentru dezvoltarea sclerozei multiple includ:

• Istoric familial de SM sau alte boli autoimune.
• Sexul feminin (femeile sunt afectate de SM de aproximativ două ori mai des decât bărbații).
• Vârsta tânără (SM apare cel mai frecvent între 20 și 40 de ani).
• Expunerea la anumite infecții virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr.
• Expunerea la anumite substanțe toxice sau poluanți.

Este important să menționăm că scleroza multiplă este o boală complexă și variabilă, iar fiecare persoană afectată poate prezenta un tablou clinic diferit. De aceea, diagnosticul și gestionarea eficientă a sclerozei multiple necesită evaluarea și îngrijirea individualizată de către un specialist neurolog.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Medicii Neuristica, specializați în tulburări neurodegenerative, sunt aici ca să vă ajute.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Apasă butonul albastru PROGRAMEAZĂ-TE și vei fi direcționat către pagina de programări.

Sindromul Tourette este o tulburare neurologică care determină o persoană să facă mișcări bruște sau sunete numite „ticuri”. Ticurile sunt involuntare, nu se pot controla sau preveni. Ticurile motorii implică mișcări ale corpului, cum ar fi ridicarea din umeri. Ticurile vocale implică vocea, cum ar fi curățarea gâtului. Ticurile motorii tind să se dezvolte înaintea ticurilor vocale. Sindromul Tourette, se dezvoltă de obicei între 2 și 15 ani, media fiind în jur de 6 ani. Bărbații au de trei până la patru ori mai multe șanse decât femeile de a dezvolta sindromul Tourette. De multe ori se îmbunătățește pe măsura înaintării în vârstă. Este cel mai sever tip de tulburare de tic.

Simptomele includ:

Ticurile sunt complexe sau simple. Ticurile complexe implică multe mișcări și grupuri musculare. De ex. săritul sau repetarea anumitor cuvinte sau fraze.
Ticurile simple sunt mișcări rapide, repetate, care implică doar câteva grupe de mușchi. De ex. ridicarea din umeri sau clipitul.
Alte exemple de ticuri motorii includ:

Smucirea brațului.
Smucirea capului.
Ţopăit.
Mișcări ale maxilarului.
Ticuri faciale.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.

Spasmul hemifacial este o tulburare de mișcare neuromusculară caracterizată prin contracții involuntare, neregulate, scurte sau persistente ale mușchilor de pe o parte  a  feței. 

Apariția hemispasmului facial poate să fie determinată de  un consum exagerat de cafea, stress sau oboseală , dar poate să ascundă și lucruri grave cum ar fi afectarea nervului facial de compresia unui vas  de sange sau chiar a unei  tumori i, boala Parkinson,  scleroza multiplă,  dezechilibru hormonal sau paralizia Bell .  

Simptomele  spasmului hemifacial 

• Mușchii de pe o parte a feței se contractă involuntar, de obicei începând cu pleoapa, apoi se extind spre obraz și gură.  
• Mișcările de la nivelul hemifeței sunt nedureroase dar  jenante  și pot arata ca o convulsie epileptică( diagnostic care trebuie să fie exclus de un neurolog)  
• Mișcarile afectează doar o parte a feței și nu pot fi controlate voluntar  de catre dumneavostră.

 Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic. 

Tremorul esențial este o tulburare de mișcare care provoacă tremurături incontrolabile și ritmice în diferite părți ale corpului. Zonele afectate includ adesea mâinile, brațele, capul, laringele (cutia vocală), limba, bărbia și alte zone. În cazuri rare, partea inferioară a corpului este afectată. Tremorul esențial de obicei se agravează în timp și poate fi sever la unele persoane. Alte afecțiuni nu provoacă tremor esențial, deși tremorul esențial este uneori confundat cu boala Parkinson. Tremorul esențial poate apărea la orice vârstă, dar este cel mai frecvent la persoanele de peste 40 de ani.

Simptomele asociate cu tremorul esențial includ:

Tremuraturi incontrolabile care au loc pentru perioade scurte de timp.
Voce tremurândă.
Balansul capului.
Tremor care se agravează în perioadele de stres emoțional.
Tremor care se agravează cu mișcarea intenționată.
Tremurături care se diminuează odată cu odihna.
Probleme de echilibru, în cazuri rare.

Nu amânați! Daca aveți vreunul dintre aceste simptome, apelați la un medic.